100 DE ANI de la înființarea comunității catolice din SĂVENI, jud. Iași; 70 DE ANI de la înființarea Parohiei „Sfântul Mihail”

Efiresc să ne felicităm la aniversarea unor ani, dar e o mare onoare să feliciți și să evidențiezi unele persoane (fizice sau juridice) la aniversarea unui secol de viață, așa cum este acum cazul comunității catolice din Săveni.

Satul Săveni este așezat pe un podiș aflat pe dealurile dintre Bahlui și Jijia, la aproximativ 20 km nord-est de gara CFR din Podu Iloaiei. Localitatea s-a format în urma legii de împroprietărire agrară din anul 1921, când pe aceste locuri au venit credincioși din satele Buruienești, Rotunda și Tămășeni. În anul 1924, acești coloniști au cumpărat o parte din moșia boierul Săveanu. Despre numărul catolicilor care au venit aici de pe Valea Siretului nu cunoaștem cifre exacte. Datele furnizate după recensământul populaţiei care a avut loc la sfârșitul anului 1930 relevă faptul că “satul Săveni, din plasa Turia, judeţul Iași, are 199 de persoane”, dintre care după neam erau 13 români și 186 unguri. Cei de neam român erau ortodocși, iar cei de neam ungur erau romano-catolici. Aceștia aparțineau de comuna Gropnița, un sat ce avea doar 354 de locuitori, în timp ce la începutul secolului comuna avea 474 de familii cu 2026 de suflete.

            În anul 1951, s‑a înființat Parohia Săveni cu filialele Focuri, Fântânele Vechi, Fântânele Noi și Iazu Porcului. Comunitatea din Focuri a fost filială a acestei parohii până în anul 1969, an în care episcopul Petru Pleșca a propus să se înființeze o parohie la Fântânele Vechi B satul natal al Excelenței sale, dar pr. Bernard Bișoc, paroh de Săveni, a insistat ca parohia să fie la Focuri, astfel în anul 1969, Focuri devine parohie având ca prim paroh pe pr. Anton Pârțac, care a reconstruit prima biserică, a turnat un clopot mare și a ridicat o casă din chirpici.

            Deși comunitatea catolică din Săveni are o istorie scurtă, se poate constata existenţa a trei biserici. Prima dintre ele a fost construită în anul 1924 din paiantă, biserică ce a fost demolată în anul 1953, când s-a ridicat una din chirpici. Ulterior, acest lăcaș de cult a fost reconstruit din cărămidă. În anii 1973 și 1974 această biserică a fost refăcută integral, adăugându-se două turnuri, și a fost sfințită la 21 septembrie 1975, de episcopul Petru Pleșca.

            Evoluţia numărului catolicilor din comunitatea Săveni este apreciabilă până în anii 1980, perioadă de timp în care sesizăm un spor natural destul de ridicat. Dacă în anul 1930 erau menţionaţi 186 de catolici, după jumătate de secol erau aproximativ 900 de suflete, în aproape 180 de familii. Industrializarea municipiului Iași a atras numeroși locuitori din Săveni, astfel încât acum zece ani erau doar 178 de familii, cu 818 suflete, iar în anul 2000 erau 225 de familii, cu 850 de suflete.

            Dintre preoţii care au lucrat în parohie îi amintim pe: pr. Dumitru Herghelegiu (1950- 15 octombrie 1951), pr. Gheorghe Ciuraru (1951-1952), pr. Bernard Bișoc (1952-1971), pr. Damian Vătămănelu (1 martie 1971 – 1 decembrie 1976, 1 martie 1977 – 1 aprilie 1982), pr. Augustin Pascaru (1 iunie 1982 – 30 iunie 1985), pr. Valeriu Ciorbă (1 iulie 1985 – 31 mai 1988), pr. Petru Gherguţ (1 octombrie 1988 – 31 iulie 1997), pr. Claudiu Gherghel (1 august 1997 – 31 august 2002), pr. Mihai Roca (1 august 2002 – 31 august 2006), pr. Cristian Ciobancă (1 septembrie 2006 – 31 august 2019) și actualul paroh Gabriel Bacoșcă-Ţernă (de la 1 septembrie 2019).

            Dintre aceștia, merită evidențiat părintele Damian Vătămănelu, de numele căruia este legată construcția casei parohiale și a bisericii monumentale din Săveni. Era născut în ziua de 18 octombrie 1941, la Tămășeni, din părinţii Elena și Frenţ, într-o familie cu cinci fraţi și două surori. A absolvit școala Generală de 7 clase, în anul 1956, la Tămășeni (1949-1953) și Buruienești (1953-1956), școala de Cantori în anul 1960, la Iași și Institutul Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iași, în anul 1966. A fost sfinţit preot în ziua de 26 iunie 1966, la Iași, de episcopul Petru Pleșca. A activat ca preot nerecunoscut de regimul comunist la Sagna, Prăjești, Schineni, Văleni, Cotnari, Horgești, Brașov (26 iunie 1966 – 1 ianuarie 1969) și vicar la Onești (1 ianuarie 1969 – 1 martie 1971). La 1 martie 1971, a fost numit paroh la Săveni, misiune pe care a exercitat-o în două perioade (1 martie 1971 – 1 decembrie 1976 și 1 martie 1977 – 1 aprilie 1982), între acestea fiind detașat ca preot vicar la Bacău (1 noiembrie 1976 – 1 martie 1977). În ziua de 1 aprilie 1982, a fost transferat ca paroh de Oituz. Părintele Vătămănelu a lucrat ca preot la răspândirea evangheliei, dar a rămas în memoria celor din jur ca un om luptător, hotărât și plin de curaj. Iată un eveniment din anul 1975, relatat de învățătorul Gheorghe Moise, ortodox, din Săveni: “În una din zile, părintele Damian se trezește cu un bilet de la primărie că în ziua de…, ora de…, să se prezinte la marginea satului, căci edilii comunei vin cu tractorul să dărâme Sfânta Troiţă, sub pretext că n-are rost să stea la marginea satului. Oamenii au zis: «Părinte, mergem și noi să vă ajutăm». Părintele le-a răspuns: «Nu mergeţi, fraţilor, căci s-ar putea să iasă o chichiţă. Fiţi siguri că dacă Vlad Ţepeș s-a descurcat singur în lupta cu turcii, am să mă descurc și eu». Au venit edilii comunali cu tractorul. Părintele Damian le-a vorbit frumos că nu este cazul să dărâme o mândrie de Sfântă Troiţă și dacă vreţi numaidecât, puneţi tractorul și-o dărâmaţi. Le-a citit dintr-o carte câteva rânduri și edililor li s-a părut că pică cerul pe ei. și-au cerut scuze și n-au mai dărâmat Sfânta Troiţă”.

            Episcopii de Iași au vizitat de multe ori comunitatea din Săveni, dar cea mai importantă a fost vizita pastorală prilejuită de Sinodul diecezan. Astfel, episcopul Petru Gherghel a făcut o vizită canonică în zilele de 11 și 12 august 2007. Părintele paroh Cristian Ciobancă, cel care a redactat o scurtă cronică a acelei vizite, nota: „Străzile au fost îmbietoare datorită ornamentelor, însă la biserică oamenii puţini, iar corul lipsea cu desăvârșire. Am urmărit mașina episcopului din depărtare și mă uitam pe străzi, dar ele erau pustii. știam că ora 7 era una cât se poate de nepotrivită pentru o manifestare religioasă, la acea ora vin vacile de la cireadă și… asta e. O altă oră era din cale-afară și mai nepotrivită. De fapt am făcut tot felul de experimente în privinţa orei celebrării sfintei Liturghii. Larisa și Claudiu au fost pilonii de bază la această întâmpinare. Mă uitam spre Larisa și aveam emoţii: dacă va scăpa colacul acela imens pe care îl ţinea în mână de ceva vreme? și totuși a rezistat eroic. În parohie am făcut un pic de repetiţii și ea a prins repede. La fel și Claudiu, copleșit de emoţie, a uitat să-i mai dea flori episcopului și le-a păstrat pentru el. A urmat recitarea Rozariului și un cuvânt de “Bine v-am găsit” al episcopului nostru. Încet, încet, lumea ocupa băncile din biserică și la Liturghia de la ora 20.00 băncile mai mai dădeau pe dinafară. A doua zi la ora 8.30 am celebrat sfânta Liturghie la filiala Iazu Vechi, bisericuţa fiind aranjată elegant ca în zi de sărbătoare. La ora 11.30 a avut loc sfânta Liturghie solemnă, iar după Liturghie episcopul s-a întâlnit cu tinerii din sat. Seara, pr. Lucian a celebrat sfânta Liturghie a copiilor urmată de adoraţia euharistică. În bănci copiii nu mai aveau răbdare și râuri de transpiraţie ne înecau faţa. Am primit binecuvântarea finală și am cântat un “La mulţi ani” pentru păstorul nostru și pentru toţi cei prezenţi și absenţi. Am reţinut din această vizită pastorală curajul și îmbărbătarea pe care ni le-au transmis episcopul nostru: “Nu te teme, turmă mică”… Într-adevar, dacă vom fi uniţi, vom deveni o forţă, vom fi puternici și nimic nu va putea să ne cucerească, pentru că deja suntem cuceriţi de Isus”.

            Parohia Săveni are în componență și o filială: Iazul Vechi, sat component al comunei Șipote, aflat la 6 km de Săveni. Fondarea acestui sat trebuie căutată înainte de anul 1875, deoarece în 1879, când a luat ființă satul Iazul Nou, era logic să fi existat un alt sat ce purta numele de Iazul. Și acest sat a avut mai multe denumiri, printre care este mai cunoscută cea de Iazul Porcului, nume sub care apare și la recensământul din 1930, când avea 300 de locuitori, dintre care 72 erau romano-catolici. Prima biserică din Iazul Vechi a fost construită în anul 1942, iar cea actuală, cu hramul “Sfântul Anton de Padova”, a fost terminată în anul 2000. Actualmente, numărul catolicilor din acest sat este aproximativ același, în 22 de familii, cu 63 de suflete, care aparțin din 1951 de Parohia Săveni.

            La începutul anului centenar 2021, în Parohia Săveni au fost înregistrate 219 de familii, dintre care 152 întregi și 67 jumătăți, cu un total de 689 de credincioși. În anul 2020, s-au înregistrat 12 botezuri și au fost înmormântaţi nouă credincioși. Împreună cu credincioșii din Iazul Vechi, parohia însumează astăzi 241 de familii cu 752 de suflete.

            La mulți ani, comunitate catolică din Săveni!

            Pr. Alois Moraru