Despre parohie

Săveni, Săvenii şi Adămeşti sunt trei nume proprii ce denumesc aceeaşi localitate: satul Săveni din comuna Gropniţa, judeţul Iaşi. Acesta a fost înfiinţat pe moşia Sângerii, ce era arendată lui Anton Adămuţ din Butea, care după Primul Război Mondial a cumpărat “arenda moşiei boierului Săveanu de la Sânger”. Iniţial localitatea s-a chemat Adămeşti, nume provenit de la cel ce a cumpărat arenda de la proprietarul Săveanu. De la acesta s-a moştenit titulatura actuală a satului (Săveni), nume purtat şi de un târguşor, o comună şi un sat din fostul judeţ Odorheiu.

Satul Săveni este aşezat pe un podiş aflat pe dealurile dintre Bahlui şi Jijia, la aproximativ 20 km nord-est de gara CFR din Podu Iloaiei. Localitatea s-a format în urma legii de împroprietărire agrară din anul 1921, când pe aceste locuri au venit credincioşi din satele Buruieneşti, Rotunda şi Tămăşeni. În anul 1924, aceşti colonişti au cumpărat o parte din moşia boierul Săveanu. Despre numărul catolicilor care au venit aici de pe Valea Siretului nu cunoaştem cifre exacte. Datele furnizate după recensământul populaţiei care a avut loc la sfârşitul anului 1930 relevă faptul că “satul Săveni, din plasa Turia, judeţul Iaşi, are 199 de persoane”, dintre care 13 erau ortodocşi şi 186 romano-catolici.

În ceea ce priveşte organizarea bisericească a credincioşilor catolici din Săveni, până în anul 1948, ei au aparţinut de Parohia Horleşti. În statisticile anuale ale acesteia, filiala amintită a purtat denumiri diferite: între 1924 şi 1933 era menţionată Adămeşti-Săveni; între 1933 şi 1935 apare sub numele Adămeşti; între 1936 şi 1940 era trecută Săveni; între 1941 şi 1948 s-a revenit la denumirea de Adămeşti, iar după anul 1948 s-a numit Săveni. Între anii 1948 şi 1951, Săveni a fost filiala Parohiei Cotnari, după care devine centru parohial cu hramul “Sfântul Mihai”.

Deşi comunitatea catolică din Săveni are o istorie scurtă, se poate constata existenţa a trei biserici. Prima dintre ele a fost construită în anul 1924 din paiantă, biserică ce a fost demolată în anul 1953, când s-a ridicat una din chirpici. Ulterior, acest lăcaş de cult a fost reconstruit din cărămidă. În anii 1974 şi 1975 această biserică a fost refăcută integral, adăugându-se două turnuri.

Evoluţia numărului catolicilor din comunitatea Săveni este apreciabilă până în anii 1980, perioadă de timp în care sesizăm un spor natural destul de ridicat. Dacă în anul 1930 erau menţionaţi 186 de catolici, după jumătate de secol erau aproximativ 900 de suflete, în aproape 180 de familii. Industrializarea municipiului Iaşi a atras numeroşi locuitori din Săveni, astfel încât acum zece ani erau doar 178 de familii, cu 818 suflete, iar astăzi sunt 225 de familii, cu 850 de suflete.

Dintre preoţii care au lucrat în parohie amintim: pr. Damian Vătămănelu, pr. Augustin Pascaru, pr. Valeriu Ciorbă, pr. Petru Gherguţ, pr. Claudiu Gherghel şi actualul paroh, de la 1 august 2002, pr. Mihai Roca.

Parohia Săveni are în componenţă şi filiala Iazul Vechi, sat ce aparţine de comuna Şipote, aflată la 6 km de Săveni. Fondarea acestei localităţi trebuie căutată înainte de anul 1879, când a luat fiinţă satul Iazul Nou, deoarece era logic să fi existat un alt sat ce purta numele de Iazul. Filiala Parohiei Săveni a avut şi ea mai multe denumiri, dintre care este mai cunoscută cea de Iazul Porcului, nume sub care apare şi la recensământul din 1930, când erau menţionaţi 300 de locuitori, dintre care 72 erau romano-catolici. Prima biserică din Iazul Vechi a fost construită în anul 1942, iar cea actuală, cu hramul “Sfântul Anton de Padova”, a fost terminată acum o jumătate de secol.

În anul 2002, în Parohia Săveni, s-au înregistrat 14 botezuri, au primit taina sfântului Mir 91 de copii, s-au oficiat 11 căsătorii şi au fost înmormântaţi şapte credincioşi. Împreună cu credincioşii din Iazul Vechi, parohia însumează astăzi 246 de familii cu peste 900 de suflete.

Pr. Alois Moraru